BUNICUL

Nu toti copii au parte de un " Bunic ".Nici eu, dar din visul neamplinit s-a nascut aceasta poiezie :
BUNICUL

Copacii dau racoare

Vantul se joaca in fag

Pe drumul scaldat in soare

Spre chipul cel mai drag

Cu pasii grei,puternici

Trecea un baietas

Cu parul ciufulit

Si pumni de urias

Cu scartaitul scurt

Se-nchise-n urma poarta

Oftand de usurare:

- Am ajuns.Nu stie tata.

Sub dudul din gradina

Cu ramurile plecate

Pe scaun de nuiele

Si plin de bunatate

Statea tacut - BUNICUL

Cu ochi surazatori

O lume-a feeriei

In revarsat de zori

Privea sa vada cine

Azi vine ca sa-l vada

Cu cine el va face

Plimbarea prin livada

Ii alerga in brate

- Bunicule-am venit

Te mai gandea-i la mine ?

- S-atat de fericit.

Il puse pe genunchi

Si-l intreba de toate

Baiatul ii raspunse .

- Hai ! Vrei sa vii nepoate ?

Si il lua de mana

Porni incet la pas

In linistea adanca

Se auzi un glas

- Nepote ! cata pe sub frunze

Si vezi daca sunt buni

Baiatul se apleaca

- Bunicule ! - capsuni!.

Trecura prin livada

Dar nu dadura gres

Bunicul se opri

Si iata un cires

Si il lua in brate

Copilul le culege

Din marea fericire

Ce poate sa-i dezlege ?

Venira iar sub dud

Manutele patate

Iar la ureci cirese;

Dar se-auzi departe

Un glas care il cheama

Dar nu simtea nimic

E glasul bland de mama

La pieptul de bunic

Era atata pace

Si-atata bucurie

O lume minunata

LUMEA COPILARIEII.

BRASOV 06.06.1993