BUNICUL

Nu toti copii au parte de un " Bunic ".Nici eu, dar din visul neamplinit s-a nascut aceasta poiezie :
BUNICUL

Copacii dau racoare

Vantul se joaca in fag

Pe drumul scaldat in soare

Spre chipul cel mai drag

Cu pasii grei,puternici

Trecea un baietas

Cu parul ciufulit

Si pumni de urias

Cu scartaitul scurt

Se-nchise-n urma poarta

Oftand de usurare:

- Am ajuns.Nu stie tata.

Sub dudul din gradina

Cu ramurile plecate

Pe scaun de nuiele

Si plin de bunatate

Statea tacut - BUNICUL

Cu ochi surazatori

O lume-a feeriei

In revarsat de zori

Privea sa vada cine

Azi vine ca sa-l vada

Cu cine el va face

Plimbarea prin livada

Ii alerga in brate

- Bunicule-am venit

Te mai gandea-i la mine ?

- S-atat de fericit.

Il puse pe genunchi

Si-l intreba de toate

Baiatul ii raspunse .

- Hai ! Vrei sa vii nepoate ?

Si il lua de mana

Porni incet la pas

In linistea adanca

Se auzi un glas

- Nepote ! cata pe sub frunze

Si vezi daca sunt buni

Baiatul se apleaca

- Bunicule ! - capsuni!.

Trecura prin livada

Dar nu dadura gres

Bunicul se opri

Si iata un cires

Si il lua in brate

Copilul le culege

Din marea fericire

Ce poate sa-i dezlege ?

Venira iar sub dud

Manutele patate

Iar la ureci cirese;

Dar se-auzi departe

Un glas care il cheama

Dar nu simtea nimic

E glasul bland de mama

La pieptul de bunic

Era atata pace

Si-atata bucurie

O lume minunata

LUMEA COPILARIEII.

BRASOV 06.06.1993

Un vis

Zorii uni noi zile ne-au gasit in vazduh. Eram la 10 000m inaltime si mergeam cu o viteza de 823 km. De la fereastra avionului se putea vedea cerul care daca te uitai in sus isi schimba cularea catre negru. In jos plafonul de nori arata mirific.Celelalte zboruri se interceptau cu al nostru si acest lucru ma uimit.

Dupa o ora si zece minute am aterizat pe aeroportul din Izmir. O imensitate ,si totodata ceva deosebit. O liniste deplina ,aerul conditionat iti dadea confortul ,iar gresia lucita ,oglindea imensitatea.

De la fereastra autocarul ,peisajul era mirific. Locuri noi pe care am fi vrut sa le cunoastem. Arhitectura lor aparte intodeauna ne atregea atentia.

Destinatia noastra era :

Un hotel din statiune KUSADASI ,port la marea Egee din Turcia.

Hotelul in forma de U. Are doua etaje cu cerdac catre interior si peretii sunt imbracati in edera si cerdacul in salcam mov.

Intre laturile sale hotelul ascunde o gradina orientala .In ea gasesti palmiieri ,trandafiri si multe alte flori. Zilnic gradina este udata .Am ales cateva exemplare pentru a fi convingator:

In partea exterioara fiecare camera are balcon in forma de semicerc,care dau in gradina.

In mijlocul gradinii se afla restaurantul cu cele doua trase imense iar dincolo de el :piscina.

Aleia care merge la mare e strajuita de palmieri batrani si flori.

Aici iti poti face si prieteni.

Marea Egee e fascinanta. In conceptia mea nu avea cum sa fie muntele langa mare ,dar aici totul e posibil. Rasaritul de soare nu se putea vedea din cauza pozitiei geografice,in schimb se vedea apusul de soare .

Ne-am plimbat pe faleaza frumos amenajata si am surprin vilile cochete ascunse sub palmierii batrani sau sub vegetatia multicolora. Obiectivul a mortalizt cateva dintre acestea si tot ce aveau mai frumos.

Dupa toata osteneala de o zi ,ne opream la malul marii ca sa savuram cu apune soarele. O minune de fiecare data camd il prevesti .

Si cum tot ce e frumos si bun de termina repede,asa a fost si vacanta noastra. A trecut repede. A trebuit sa ne despartim de tot si sa ne intoarcem acasa, purtand cu noi frumusetea acelor locuri si bucuria de a le fi vazut si trait acolo.