Castelul PELES

La sfarsit de primavara ne-a incoltit un gand : Ce ar fi sa vizitam o alta lume ?. Ne-am urcat in tren si ne-am oprit la Sinaia. Am urcat aleia umbrita de copacii inverziti pana in bulevard. Acolo castanii isi etalau florile ca pe niste trofee.

Am pornit pe stradutele cu case cochete,visand ca suntem intr-o cetate medievala ,si ca pot aparea de oriunde :printi ,printese.Am ajus la poarta manastirii ,am privit cu respect toata arhitectura ,constatand ca e ceva aparte si nu poti vedea zilnic asa ceva.

Noi ne-am continuat calatoria si am intrat pe aleie strajuita de castani. Era racoare si linistea era sfaramata de cantecul pasarilor si zgomotul paraului ce suna in vale. O lume de vis pe care am fi vrut sa n-o mai parasim.
Dar cand aleia s-a terminat am avut o surpriza placuta. Orizontul se largeste aparand in fata noastra o pajiste si la capatul ei castelul PELES. Padurea din spatele lui parea un scut care il apara.Am stat si am privit clipe in sir .Nu ne vena a crede ca ceia ce vedem era natural. Campul cu flori multicolore si liliacul care parca se culcase la temelia castelului.
Dupa ce ne-am trezit din visare am pornit mai departe .Pe sub copacii batrani care ascudeau parca aleia ,ne-am strecurat si noi pana la castel. Cand ne-am vazut in fata castelului credeam ca nu e adevarat. Doar privind statuetele care se odihneau ,atunci ne-am revenit.

Batranul castel ne-a primit vesel surazind in soarele de mai.Lalelele inflorite se leganau in adierea vantului care aducea mireasma primaveri de pe inaltimile muntilor.

In gradina din fata castelului florile isi expuneau exponatele iar fintana arteziana susura linistita.

Am zabovit plimbandu-ne pe aleile gradinii ,iscodind cu privirea orice detaliu al arhitecturii.Ma gandeam <>FRUMOASA si INTERESANTA.Dar pe nesimtite timpul atrecut si a trebuit sa ne intoarcem.Am privit in urma tacuti pana ce aceasta bijuterie nu s-a mai vazut.

Coboram tacuti parca sa nu sfaramam unul altuia gandurile care ne trecea prin minte. Mergeam acum pe aleia de langa parau iar acest ne tine companie. Povestea lui o spune tuturor.

Am trecut pe langa parcul inflorit ,pe sunb salcamii galbeni infloriti ,pe sub castanii batrani si in cele din urma am ajuns din nou la gara. O constructie aparte pe care n-o gasesti la nici o alta gara. Tacute, sinele asteptau trenul care va veni sa ne aduca din nou acasa.

Ziua s-a scurs parca pe nesimtite ,dar in suflet simteam o bucurie. Vazusem o alta lume pe care n-o intalnesti in orce zi.Soarele apune dupa Dealul Melcilor iar moi facem planuri pentru o alta zi.